„Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii” (Ieremia 21:8)

Ieremia a profeţit 42 de ani de la vârsta de 18 ani. Contextul în care el a profeţit era unul deosebit de grav. Ţara pe plan extern era ameninţată atât de egipteni cât şi de babilonieni, iar pe plan intern exista multă imoralitate. În timpul vieţii sale au avut loc două evenimente tragice: exilul babilonian şi distrugerea Templului de la Ierusalim în anul 586 î.e.n. Prin profeţiile sale el a încercat să ţină poporul în afara alianţei cu Egiptul şi să-l facă se supună babilonienilor şi, de asemenea, să aducă poporul evreu la conştientizarea nivelui moral la care sunt şi astfel să pună în aplicare Tora.
Dumnezeu, prin Ieremia a pus poporul să aleagă între viaţă şi moarte. Dumnezeu a afirmat clar care este calea vieţii: să se lase de rău şi să se supună babilonienilor. Dacă vor face aceste două lucruri vor trăi. El a ghidat poporul lui şi prin nenumăraţi oameni (regi, prooroci) a spus care era varianta corectă atunci când aveau mai multe posibilităţi de alegere.
Cu mult înainte de Ieremia, Dumnezeu a transmis oamenilor mesajul lui, un mesaj al vieţii şi tot aşa a făcut şi după ce Ieremia a murit. Generaţii după generaţii au primit mesajul lui Dumnezeu şi fiecare în parte a decis sau să-l asculte sau să-l respingă.
Din veşnicii Dumnezeu a avut un plan cu omenirea şi acest plan a fost revelat prin Isus. Fiul său e plinătatea mesajului vieţii. El e calea atât pentru viaţa din belşug de pe pământ cât şi pentru viaţa viitoare. Dumnezeu ne-a revelat acest mesaj extraordinar şi rămâne la atiudinea noastră dacă îl acceptăm sau respingem.