Încrederea în Dumnezeu

Atunci când babilonienii au atacat Iuda, Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: “Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul.”

Este foarte important ca în vremurile grele din viaţa noastră să ne punem încrederea în Dumnezeu. De multe ori aceasta este tot ce ne mai rămâne şi Diavolul ştie că dacă ne fură încrederea, ne ia TOTUL.
De multe ori este aşa de greu să avem încredere din cauza faptului că nu vedem nimic în faţă, dar Dumnezeu i-a spus poporului său prin Isaia că atunci când nu văd nimic în viitor să se uite în trecut:

,,Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi. Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam şi spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat, când era numai el singur, l-am binecuvântat şi înmulţit.” (Isaia 51:1-2)

Este important ca atunci când trecem prin perioade dificile să ne uităm în trecut la ceea ce a făcut Dumnezeu. Atunci când spunem :”Doar o minune mă mai poate scăpa!” să ne amintim de minunile trecutului. A fost o minune faptul că Dumnezeu a adus pe lume Poporul Său printr-o femeie infertilă.
Oamenii care se încred în Dumnezeu sunt plăcuţi de El şi Dumnezeu îi ridică. Despre Ezechia spune Scriptura: “El şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el.” (2 Regi 18:5)
De asemenea, în Biblie sunt foarte multe exemple în care Dumnezeu a pedepsit oamenii pentru că nu s-au încrezut în El. Cel mai important exemplu este poporul evreu, căruia Dumnezeu de multe ori i se adresează folosind afirmaţii de genul: “Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui pentrucă n-au crezut în Dumnezeu, pentrucă n-au avut încredere în ajutorul Lui.”
Din toate aceste versete vedem că Dumnezeu apreciază încrederea noastră în El şi mai mult decât atât El este cel care ne dă victoria în încercare. Nu în ultimul rând, El ne poate da o bucurie divină atunci când ne este greu:

“Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.” (Psalmul 84:5-7)

un gând de-al lui Dumnezeu

Dumnezeu despre Iosia: „…el făcea dreptate şi judecată, şi era fercit! Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a mă cunoaşte?” (Ieremia 22:15-16) Din vorbele lui Dumnezeu despre Iosia reiese ce înseamnă a-l cunoaşte pe El: înseamnă a face bine, a apăra şi a sprijini săracii. Fiecare din noi arătăm dacă îl cunoaştem pe Dumnezeu sau nu prin felul în care ne raportăm la cei în nevoie pentru că relaţia noastră cu Dumnezeu nu ne poate lăsa indiferenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Un lucru extraordinar care El îl face pentru noi atunci când ajutăm alţi oameni este că ne dă fericire şi împlinire şi această bucurie nu poate fi înlocuită de o altă bucurie izvorâtă dintr-o realizare pe plan social sau intelectual. Cea mai mare fericire vine dacă facem voia lui şi aceasta este de fapt „viaţa din belşug”.

„Iată că vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii” (Ieremia 21:8)

Ieremia a profeţit 42 de ani de la vârsta de 18 ani. Contextul în care el a profeţit era unul deosebit de grav. Ţara pe plan extern era ameninţată atât de egipteni cât şi de babilonieni, iar pe plan intern exista multă imoralitate. În timpul vieţii sale au avut loc două evenimente tragice: exilul babilonian şi distrugerea Templului de la Ierusalim în anul 586 î.e.n. Prin profeţiile sale el a încercat să ţină poporul în afara alianţei cu Egiptul şi să-l facă se supună babilonienilor şi, de asemenea, să aducă poporul evreu la conştientizarea nivelui moral la care sunt şi astfel să pună în aplicare Tora.
Dumnezeu, prin Ieremia a pus poporul să aleagă între viaţă şi moarte. Dumnezeu a afirmat clar care este calea vieţii: să se lase de rău şi să se supună babilonienilor. Dacă vor face aceste două lucruri vor trăi. El a ghidat poporul lui şi prin nenumăraţi oameni (regi, prooroci) a spus care era varianta corectă atunci când aveau mai multe posibilităţi de alegere.
Cu mult înainte de Ieremia, Dumnezeu a transmis oamenilor mesajul lui, un mesaj al vieţii şi tot aşa a făcut şi după ce Ieremia a murit. Generaţii după generaţii au primit mesajul lui Dumnezeu şi fiecare în parte a decis sau să-l asculte sau să-l respingă.
Din veşnicii Dumnezeu a avut un plan cu omenirea şi acest plan a fost revelat prin Isus. Fiul său e plinătatea mesajului vieţii. El e calea atât pentru viaţa din belşug de pe pământ cât şi pentru viaţa viitoare. Dumnezeu ne-a revelat acest mesaj extraordinar şi rămâne la atiudinea noastră dacă îl acceptăm sau respingem.